Pentru ca am decis ca in acest an este timpul pentru o calatorie „altfel”, la o scurta privire catre Est, gasim o tara imensa, cu o suprafata de 2,5 ori mai mare decat cea a Romaniei. Vecinul nostru de la Nord si Est, care inconjoara Republica Moldova, parca ferind-o de marele urs, Ucraina, nu este tocmai o destinatie de vacanta obisnuita printre romani. O tara aflata in sfera de influenta a Federatiei Ruse, si fosta parte a URSS, aceasta din urma destramata in 1991, chinuita de un conflict care a luat viata a peste 10,000 oameni (civili si militari) incepand cu 2014 si pana in prezent, ba mai presus de atat, fiindu-i rapita o parte din teritoriu (peninsula Crimeea), Ucraina ramane misterioasa, plina de pericole la tot pasul, mafioti, traficanti, rapiri, asasinate si tot raul care ne trece prin minte. Cel putin pentru unii.

Poate ca amintirile avute de cand eram copil, atunci cand vedeam vagoanele rusesti ce circulau la acea vreme prin Romania, verzi, cu perdelute albe, din spatele carora se iveau ochi la fel de curiosi ca ai mei, mi-au ramas in minte, facandu-ma sa-mi doresc ca intr-o zi, curiosul din spatele perdelei sa fiu eu. Privind din cabina confortabila la lumea de pe peron, punandu-mi intrebari despre locurile si oamenii din jur, intr-o tara acoperita de o ceata densa. Atat de densa incat avem impresia ca la Est de Romania nu mai este nimic.

Dupa un timp in care am analizat toate posibilitatile de transport catre Ucraina, ce-i drept, nu prea multe, am descoperit un video pe Youtube in care un tren, filmat undeva intre Suceava si frontiera romano-ucraineana avea un vagon diferit de celelalte. In 2 minute am aflat ca este vorba de vagonul Kiev – Bucuresti Nord – Kiev, ce leaga cele 2 capitale la sfarsit de saptamana. A fost clipa decisiva, m-am simtit ca un copil care, dupa multe vise si o lunga asteptare, a reusit sa-si cumpere bicicleta mult visata.

Am inceput planificarile (bilete, hotel, etc), care au durat cca 1 luna si jumatate. Planul initial era sa folosim acest vagon la dus si sa ne intoarcem prin vestul tarii, pe traseul Kiev – Lvov – Chop – Debrecen – Oradea, insa niste lucrari la linie pe partea ucraineana au facut acest lucru imposibil, singura varianta ramanand zborul Wizzair Kiev – Budapesta.

Iata ca a venit si ziua cea mult asteptata, in care, impreuna cu sotia mea, am purces in calatoria de 1137km in cca 36 ore, cat a durat drumul Oradea – Kiev.

Trenuri folosite:

IR 1536 Timisoara Nord – Cluj Napoca

IR 1838 Timisoara Nord – Iasi

IR 380 Bucuresti Nord – Vadu Siretului

Firmenny 118 Cernauti – Kiev

Bagajele noastre pentru aceasta calatorie…

Cei 1137 km încep aici…gara Oradea 🙂

IR 1536 Timisoara Nord – Cluj Napoca

Apus vazut din trenul IR 1536…

La Cluj Napoca cu cca 3 minute intarziere…mai târziu vom continua drumul spre Suceava cu IR 1838 Timișoara Nord – Iași…

Cum aveam destul timp, am gasit un fast food peste drum de gara…Mama Manu 🙂

De prin gara Cluj Napoca…

Verificand pe unde anume e IR 1838…

Locomotiva lui IR 1765 Iasi – Timisoara Nord, asteptand sa sa duca trenul pe distanta Cluj Napoca – Timisoara Nord…

Deodata megafoanele statiei Cluj- Napoca anunta urmatoarea etapa a calatoriei…

Vagonul 7, locurile 32 /36…urmeaza un somn binemeritat, dupa cateva ore petrecute in miez de noapte in gara din Cluj- Napoca…

Bună dimineața dragi familii, prieteni, colegi și cunoștințe! După cum știți, nici iarna nu-i ca vara și nici CFR-ul nu e vreun TGV, dar prin Bucovina ploua și se pare ca azi-noapte am staționat vreo 70 minute prin Beclean pe Someș. Motivul nu mi-e cunoscut. Tot ce știu este ca avem cca 90 min întârziere, lucru care ma bucura, scurtand astfel așteptarea din Suceava de la aproape 5 ore la doar vreo 3. Speram ca lucrurile sa rămână asa, s-avem timp măcar de-un prânz la Suceava, ca altfel e nasol.

Undeva prin Bucovina…

Ajungem la Suceava cu cca 2 ore intarziere…Vagonul de dormit cu care am calatorit…

Trenul IR 1838 Timisoara Nord – Iasi in gara Suceava…

Pentru ca aveam de stat aproximativ 3 ore, am hotarat sa mergem la Iulius Mall Suceava sa luam micul dejun si sa facem provizii pentru urmatoarea si cea mai lunga parte din calatoria noastra…

Bilete de autobuz din Suceava; cost: 2.5 RON/persoana și se cumpără de la taxatoare, din autobuz 🙂

Iulius Mall Suceava…

Micul dejun…omleta cu salam, castraveti si varza + Coca Cola 🙂

Timpul zboara si trebuie sa ne intoarcem la gara…

Astăzi este ziua în care ne vom continua călătoria pe ultimii 699 km între Suceava și Kiev folosind un vagon de dormit aparținând Cailor Ferate Ucrainiene (UZ – Ukrzaliznytsia), și care la fiecare sfârșit de saptamana leagă Kievul de București, cu plecare în fiecare vineri din capitala Ucrainei. Acest „musafir” se întoarce în fiecare duminica spre Kiev, atașat la urma trenului IR 380 București Nord (RO) – Vadul Siret (UA), și este ceea ce a mai rămas din trenul internațional „Bulgaria Express” care circula pe ruta Sofia – Moscova via București, și care a fost anulat după ocuparea peninsulei Crimeea de către Rusia, în 2014.

Destinațiile nepopulare vin însă și cu dezavantaje, din păcate. Datorita faptului ca la aceasta ora, niciuna dintre companiile de telefonie mobila de pe piața românească nu oferă opțiuni avantajoase de roaming cu spațiul non-UE, tarifele fiind exagerat de mari (1.7 eur/min respectiv 8 EUR/MB pt internet), fotografiile și postările vor înceta de îndată ce vom ajunge în punctul de frontieră de la Vicșani, undeva în jurul orei 14 și se vor relua de îndată ce cartelele prepay Kyivstar vor fi active. Pe perioada respectivă, vă asigurăm că vom fi în siguranță, probabil admirând peisajele din regiunea Cernăuți, ori vom sta la o cana de ceai cu provodnik-ul (însoțitor de vagon) ucrainean, sau de ce nu, vorbind eventual cu vreun Sasha sau Oleg, plecat și el în căutare de eventuale aventuri prin România. Stati pe aproape!

IR 380…Plecare Suceava 13.17 – Sosire Kiev 08.06

Vagonul UZ Kiev – Bucuresti Nord – Kiev

Am urcat în vagonul de Kiev…S-a deschis ușa, și într-o romana stricata, însoțitoarea ucraineanca ne spune „bună ziua” … Dam biletele, ne arata locurile de pe bilet și ne întreabă în ucraineana: „Rumunski passport?” Nu apucam sa răspundem, ca deja suntem pe hol. Primim lenjeria de unica folosință fără vreun cuvant în plus. Totul e surprinzător de curat, covor si pe hol si in cabine. Sunt 9 pasageri (din care 2 insotitori de vagon) intr-un vagon de 30 locuri, toti ucrainieni si 2 romani: eu si sotia. Suntem turiști romani într-un vagon cu straini. Toate inscriptiile sunt in chirilica…simti ca restul lumii nu exista.
Dacă totul merge conform planului, mâine dimineață la ora 08.06 descindem în orașul lui Taras Shevchenko. Speram doar sa nu ploua. Ca nu avem umbrela.

Pana atunci însă, se apropie frontiera „care ne doare”, având ca puncte feroviare de trecere localitățile Vicsani (RO) și Vadul Siret (UA). Asa cum cred ca știți, actualele regiuni aflate în Ucraina de astăzi, Storojinet, Cernăuți și Hotin, au făcut parte din Romania între anii 1918 – 1940 și 1941 – 1944.
1 ora pentru formalitățile vamale pe partea românească și încă 2 la vecini, unde, imediat ce vom ajunge vom fi duși în zona de schimbare a boghiurilor de la ecartament european (1435mm) la cel rusesc (1520mm). Operațiunea durează destul de mult, necesitând ridicarea vagonului cu călători cu tot cu ajutorul unor vinciuri acționate electric. De făcut poze și de filmat, pentru ca nu vezi live în fiecare zi asa ceva

Cabina nr 9…locul unde ne vom petrece urmatoarele ~19 ore…

Vedere cabina vagon de dormit UZ…masa se rabateaza, aparand chiuveta cu apa rece / apa calda iar in dulap avem oglinda si o priza foarte utila…

Lenjeria de pat + prosop…

Nu apucam sa ne dezmeticim ca ajungem la vama…Vicsani…

Vicsani…o localitate mica, aflata la propriu acolo „unde agăți harta în cui”, are și o alta însemnătate: capătul UE, punctul de intrare in spațiul CSI și într-o zona despre care nu avem o părere foarte ok în general. Deoparte și de alta a liniei, gard cu sarma ghimpata…oprim… urca politia de frontiera…ne sunt puse întrebările standard si luate pașapoartele pentru verificări suplimentare. Apoi vin trei inși, unul mai patratos cu stema României legata la gat, venit parca din filmele cu justitiari, sa pună capăt oricărei tentative de contrabanda…celalalt avea o geaca cu „Customs” pe spate. Toti trei au vorbit foarte frumos cu toata lumea, dar cred ca am fost singurii care nu au deschis bagajele. Intreb respectuos dacă pot cobori la o țigară și mi se spune ca da, se poate. Trei companioni din vagon ma urmeaza: un roman și 3 ucrainieni stau la țigară în frontiera de la Vicsani. Nu știu dacă peste 5 minute justițiarul îmi cere foc pentru ca sunt singurul roman de pe peron sau doar voia să-și aprindă tigara…

Peste câteva zeci de minute, trenul se pune în miscare. Aceeasi sarma ghimpata de-o parte și de alta a liniei, de data asta însoțită și de camere de supraveghere, deci nu e vorba de pozat și alte nebuneli, stam cuminți.
Trecem fasia ce separa cele 2 tari, trecem și prin 2 halte după care ajungem în Vadul Siret (UA)…aceeasi poveste, dar de data asta o femeie căreia i-am răspuns la întrebări prin presupuneri, și un domn care vorbea perfect romana…iar ne iau pașapoartele pentru verificat, dar după 15 minute il vad pe însoțitorul de vagon ca le aduce inapoi…Observ însă un lucru: într-o mare de pașapoarte albastre, 2 sunt vișinii: ale noastre Poate ca pur și simplu nu au mai avut chef de controale ca altadata, fiind și duminica…
Vine locomotiva de manevra și ne duce la instalația de schimbat roti unde stam cca 1 ora și jumatate, într-un câmp cu linii. Gata, am trecut pe ecartamentul rusesc de 1520mm…

Gara Vadu Siretului (UA)…

Urmeaza schimbarea de ecartament. Toata operatiunea dureaza cca 1.5 ore: vagonul se pozitioneaza intre cei 4 stalpi, se scot cuiele care tin cele 2 boghiuri de vagon si se ridica hidraulic, cu calatori cu tot. Apoi rotile europene sunt trase cu ajutorul cablurilor, urmand ca pe linia larga sa fie aduse cele pe ecartament rusesc, dupa care se repeta operatiunea in sens invers. In poza de mai jos se pot observa atat cele 4 vinciuri, cat si cablurile folosite la tractarea boghiurilor.

Gara Vadu Siretului linia 1…linia 1 este singura linie incalecata din statia Vadul Siretului. Se pot observa cele 4 sine incalecate, dispuse de sus in jos, astfel: UE, URSS, UE, URSS

Mai luam 2 vagoane din gara sa punem de-un tren mai decent către Cernauti. Ma urc în patul de sus, ma fura somnul, dar în reprize, ca eu nu cred ca ei au învățat pornirea lina din gari. Trenul are mers de regio din Vadu Siretului pana la Cernauti. Ma trezesc în suburbiile Cernautiului…aceleași blocuri gri și terne ca la noi…intram în gara la linia 2. Cobor la țigară repede, ca știu ca iar vor manevra vagonul…de data asta îl vor atașa la trenul 118 „Bukovyna”, Cernăuți – Kiev.

Afara ploua iar…a 100-a oara în ultimele ore…de când am întrat în Ucraina, nici urma de soare…sper ca măcar la Kiev sa stea lucrurile altfel…planurile noastre de a merge pe jos pana pe Maidan s-ar putea sa sufere modificări, dacă continua asa…

Apropiindu-ne de Cernauti…

Gara Cernauti…locomotiva trenului care ne-a adus din Vadu Siretului pana aici…in stanga se poate oberva trenul 118 Cernauti – Kiev. Trenul 118 are 14 vagoane, ceea ce la CFR nu mai vezi de ceva vreme.

Plecam din Cernauti…

Urmeaza o portiune de drum interesanta. Vom trece frontiera dintre Ucraina si Republica Moldova de 4 ori, conform Google Maps

Fiind tren inchis (fara imbarcare – debarcare calatori), pe portiunea de mai sus nu se fac controale. Prin urmare, adormim in leganatul trenului ce alearga prin bezna ucraineana…

Dimineata, ora 5. Tocmai plecam din Vinita…inca 3 ore pana la Kiev…urmează Kazatin, Fastov și capitala. Viteza surprinzător de mare și constanta…120 km/h, poate 140 pe alocuri. Toate orele petrecute în tren îți dezvolta noi abilități: am învățat sa ma urc la etaj din 3 mișcări, fără scara.

Fastov

Trenul 118, ultimul vagon. Romania e la vreo 650 km departare

Continuarea in partea a doua…