Anul de gratie 2011, luna iunie. Doar ce m-am mutat in orasul copilariei de putin timp si mi-am gasit un loc de munca promitator intr-o companie multinationala. Urmeaza perioada verii si implicit a concediilor. Cum aveam cateva zile libere, si cum marea nu intra in discutie anul acesta, am inceput sa ma gandesc unde as putea evada din cotidian. Sa fac ceva diferit si inedit in acelasi timp. Deschid televizorul exact la rubrica de stiri. O stire, aparent fara vreo mare importanta pentru majoritatea romanilor, spune ceva despre Republica Moldova. Dupa alte 10 minute, e randul pentru Meteo. Acolo, intr-un un punct micut, dincolo de granita de est a Romaniei, se pare ca va ploua. Hmmm, ce norocosi sunt astia sa aiba un pic de ploaie… Un gand imi trece fulgerator prin minte: oare cum e acolo?

Multi dintre noi, cand auzim de Republica Moldova, uitam de ea la fel de repede precum am auzit. O tarisoara cu cca 3,5 milioane de locuitori, aflata la granita estica a UE, cu care Romania imparte o istorie si o limba comuna. La 27 August 1991, Republica Moldova isi declara independenta fata de URSS, Romania fiind prima tara care recunoaste crearea tarisoarei la est de raul Prut. De la inceput, Republica Moldova a fost si probabil va ramane mereu in sfera de influenta a Rusiei, aceasta din urma punand tot felul de obstacole in calea dezvoltarii noii tari formate (a se vedea armata a 14-a rusa stationata pe teritoriul Moldovei, Transnistria, etc).

Dupa o scurta informare pe site-ul MAE, am inceput sa planific o calatorie pentru luna august. Traseul arata cam asa: Oradea – Cluj Napoca – Suceava – Iasi – Ungheni – Chisinau. Aproape 24 ore daca il fac dintr-o bucata. Cum am o ruda in Iasi, in urma unei conversatii telefonice am stabilit sa impart  calatoria astfel: raman o noapte in Iasi la dus si 2 la intors.

Primul drum il fac la gara, sa cumpar bilet. Mi se spune ca nu se poate. Trenul 401/402 “Prietenia”, ce leaga Chisinaul de Bucuresti cica are regim special, si nu se pot vinde bilete. Nu cred o iota din ce-mi spune femeia din spatele ghiseului. Ajung la agentia de voiaj din centru. In 2 minute am biletul si rezervarile. Ura, merg sa vad cum sta treaba pe la fratii nostri moldoveni.

Trenuri folosite:

IR 1836 Timisoara Nord – Iasi

IR 402 „Prietenia” Bucuresti Nord – Chisinau

Luna august, canicula. In fata mea o calatorie de 12 ore pana la Iasi. Verific bagajele, pasaportul, banii. Totul e in regula. Un prieten ma duce la gara, unde savuram o cafea. E ora 10 dimineata si deja simt ca urmeaza o zi torida iar eu ma rog ca trenul sa aiba vagoane cu aer conditionat. Degeaba. Urc in tren, plecam. Biletul meu face ca spranceana conductorului sa se ridice. Nu se astepta la un astfel de bilet. Imi zambeste si-mi ureaza “Drum Bun”!

Omul din vagonul albastru gata de plecare in gara Oradea, in fata unui vagon MAV (evident, albastru)

Trenul 1836 pleaca din Ciucea

Orele trec, trenul e surprinzator de gol. La Cluj, 5 studenti ocupa locurile libere. Intram in vorba, insa la Gherla o mare de oameni navaleste in tren. Sunt pelerini care se intorc de la Manastirea Nicula. Studentii sunt pe hol. Asta e riscul cand nu ai loc rezervat.

IR 1836 undeva intre Gherla si Dej Calatori

Vatra Dornei Bai

Seara pe la ora 20 ajungem in Suceava. Sudentii sunt tot pe hol, ii compatimesc. Chiar nu e usor sa stai 6-7 ore in picioare. Deja e racoare afara, pe masura ce se insereaza. Trenul arata ca dupa razboi. Peste tot sunt sticle, servetele. Ajungem in Iasi. Finul meu ma asteapta pe peron. Nu ne-am vazut din perioada liceului. Doar timpul si-a pus amprenta pe amandoi. Iesim la o terasa sa mancam, bem niste bere, intr-o atmosfera extrem de placuta. Brusc, toata oboseala dispare, zici ca nu as fi mers 12 ore cu trenul prin canicula.

Urmatoarea zi este rezervata pentru a vizita Iasi-ul. Cel mai mare oras din Moldova se dovedeste a fi plin de istorie, mai ales cand ai si un ghid pe masura. Ziua trece pe negandite. Emotiile cresc pe masura ce noaptea se apropie.

Gradina Botanica

Yours truly

Obeliscul

Cu prietenul meu Mihai, in fata teiului celebru. Jos pe pavaj se poate citi poezia „Dorinta”

Monumentul cavaleriei

Palatul Culturii

Manastirea Sfintii Trei Ierarhi (in renovare)

Mitropolia Moldovei (in renovare si ea)

Primaria Iasi

Ne intoarcem acasa seara tarziu, dar nimeni nu poate dormi. Stam si povestim. Trenul 402 „Prietenia” Bucuresti Nord – Chisinau ajunge in Iasi la ora 02.50 si pleaca la 03.10. E format din vagoane apartinand CFM (I.S. Calea Ferata din Moldova), mostenire de la rusi, dar vopsite in albastru. Plecam la gara. Iasiul doarme, putine masini pe strada la o ora asa de matinala. Constat ca la linia 3 suntem singurii oameni de pe peron. Dar iata ca vine un tren. Recunosc vagoanele CFM dupa forma lor patrata. Megafonul tace. Poate ca nimeni nu trebuie sa fle ca exista un tren care trece Prutul. Se deschide o usa, din spatele careia apare insotitoarea moldoveanca, vizibil adormita, care ma intreaba daca am bilet la acest tren. Dau biletul si mi se permite sa urc.